Can - Ege Bamyasi (1972)
La începutul anilor 70, în Germania (mai precis, Republica Federală Germană) a fost pornită o mică revoluţie - o revoluţie vizând nişte sonorităţi pentru care interesul începuse să se dizolve - sonorităţile muzicii psihedelice. Interesaţi în egală măsură de muzica electronică avangardistă promovată de compozitori precum Karlheinz Stockhausen şi de rock psihedelic, formaţii deja consacrate: Tangerine Dream, Cluster, Amon Duul, Guru Guru, Ash Ra Tempel, Popol Vuh, Neu! şi Faust au filosofat cu ciocanul, fără a distruge temelia: muzica rock. Ca şi progressive-ul britanic, Krautrock-ul (în traducere: rock-varză) a fost deseori definit de o oarecare doză de cerebral. Cerebralul se poate îmbrăţişa, însă, în Krautrock, cu senzorialul, fără probleme. Can au aplicat acest principiu fără oprelişti, iar primele lor cinci albume certifică acest fapt, combinând psihedelicul cu muzica electronică în structuri libere de orice rigoare pop.
Ege Bamyasi, lansat în 1972, este un album care chicoteşte, dacă putem spune aşa. Pe lângă faptul că ritmurile lui Jaki Liebezeit, toboşar cu experienţă în jazz liber, sunt foarte agile şi agreabile, anticipând curente ca trip-hop sau acid jazz-ul (cu care a şi flirtat, într-o colaborare cu Burnt Friedel, expert al acid jazz-ului), tonurile muzicii se distanţează de peisajele sonore monumentale sau foarte distorsionate care au înflorit în capodopera lor din 1971, Tago Mago. Desigur, mulţi care vor asculta vor considera muzica şi aşa destul de ambiguă tonal în unele puncte (ca magnificul deschizător Pinch sau experimentul Soup), dar în întregul său, Ege Bamyasi este un album confortabil, care merge ascultat şi în grupuri. Melodiile sunt de multe ori fragmentate iar basul şi chitara se completează mai degrabă decât să mărşăluiască împreună spre refren, dar există mereu un ton general, care suportă numeroase variaţiuni, augmentate de efecte electronice. Nu se pune accent pe melodii, cât pe stări. Vocalizele nazale ale lui Damo Suzuki, mai audibile decât pe Tago Mago, sunt şi mai relaxate şi jucăuşe, atingând unele momente de patos care colorează atmosfera. Un album de rock experimental foarte recomandat pentru relaxare. Pentru persoane dornice se poate găsi mai mult pe adresa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu