Grateful Dead - Aoxomoxoa (1969)
În muzică este relativ lesne să găseşti inovatori sau artişti cu succese fulgerătoare, însă Grateful Dead au fost şi rămân un fenomen inegalabil din câteva puncte de vedere (referindu-ne la muzica ”populară”): numărul de albume live realizate, inventivitatea (ia ceva timp să numeri toate versiunile alternative făcute la unele cântece sau improvizaţii), longevitatea formaţiei, şi dimensiunile concertelor pe care le dădeau, atât ca durată, cât şi ca număr de fani adunaţi. În aceste condiţii, e greu de înţeles de ce muzica Grateful Dead, la fel ca şi cea a altor formaţii foarte competente (Moby Grape, Electric Prunes etc.), nu este popularizată cu mai mult simţ de răspundere la posturile care optează pentru muzică un pic mai veche şi pe alocuri mai decentă decât conservele cu beat-uri desfăcute la posturi precum PFM, KFM ş.a.
Aoxomoxoa este unul dintre albumele de studio Grateful Dead, ceea ce automat îl face mai succint, mai facil, şi mai bun ca mic dejun decât un album din seria extraordinară Dick's Picks. Psihedelicul Grateful Dead, bogat în influenţe folk şi country, uneori letargic, alteori pasional, mereu subtil şi aventuros şi adorat pe bună dreptate de aşa-zişii Deadheads, este de neuitat, încapsulând o eră intensă ca trăiri, contradicţii şi drame (membrii nu au fost feriţi de acestea, chitaristul, vocalistul şi compozitorul Jerry Garcia suferind mult din cauza depresiei, supraponderalităţii şi consumului de droguri). Piese ca St. Stephen, Doin' That Rag, Rosemary şi Cosmic Charlie sunt pietre solide la temelia monumentului stilistic ridicat de Grateful Dead, tot albumul desfăşurându-se uniform, cu excepţia ceţosului delir electro-acustic What's Become Of The Baby (care conţine nişte părţi vocale distorsionate, sunând excepţional de false şi halucinante în contrast cu cacofonia generală). Trebuie menţionat că albumul Aoxomoxoa a beneficiat de o tehnologie nou-nouţă pentru anul 1968 (Ampex MM-1000), ceea ce a permis o gamă mai largă de sunete şi efecte. Pentru perioada contemporană sufocată de muzici care încep să semene tot mai mult între ele (Soylent Green!), Aoxomoxoa este o gură mare, mare de aer proaspăt din muzica unei perioade prost înţelese din punct de vedere artistic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu