Oxbow - An Evil Heat (2002)
O formaţie deseori criptică, dar consacrată în rândurile amatorilor de rock experimental atât din Statele Unite, cât şi din Europa, Oxbow au optat în cariera lor (sau drumul pe Golgota) pentru albume puţine, dar reprezentative. Începând cu albumul blues-hardcore Fuckfest şi devenind mai cizelaţi şi eclectici în următoarele albume, King Of The Jews şi Let Me Be A Woman, Oxbow şi-au păstrat dreptul la rock fără compromisuri - mai mult decât simplu rock, totodată primitiv şi complicat, Oxbow caută miezul emoţional al muzicii, în special blues-rock, inspiraţi în mare măsură de formaţiile lui Nick Cave.
An Evil Heat este punctul de maxim rafinament al stilului Oxbow: toate piesele de pe album, în mod curios, au prima literă din titlu S, unii critici putând asocia această regulă cu obsesiile sexuale/religioase din versurile scuipate de Eugene Robinson, vocalist instabil emoţional şi luptător profesionist atât pe scenă, unde impertinenţii de la concerte şi-au găsit naşul, cât şi în ring, ceea ce l-a inspirat să scrie o carte cu privire la agresivitate şi ”nevoile” cele mai puţin agreabile ale omului. Ritmica albumului este variată, fiind prezente atât ritmuri lente şi apăsătoare inspirate de Melvins sau Neurosis, cât şi ritmuri agile care evocă zilele de aur ale blues-rock-ului, reînviate din albume Led Zeppelin, sau o formaţie punk epileptică.
Ultima piesă, Shine (Glimmer), este cea mai lungă incursiune în disperare şi înapoi propusă de Oxbow (32 minute!), formaţia deplasându-se nestingherită într-un ritm solemn, feedback de chitară şi murmurele şi onomatopeile lui Robinson, ajungându-se la final pe nesimţite. Până la Shine, totuşi, ascultătorul beneficiază de o varietate de surprize sau este atacat într-o varietate de feluri, începând cu expresionismul din începutul albumului şi continuând cu o succesiune de violente omagii aduse formaţiilor Scratch Acid sau Jesus Lizard. Viziunea artistică este însă unică, cum se poate observa în piese meditative ca S Bar X şi Stallkicker, patetica Sweetheart şi neaşteptat de progresiva Sawmill, unde ritmuri tribale feroce se prăbuşesc brusc în uitare şi chitaristul Wenner reuşeşte să sune într-adevăr ”epic”, fără a fi vorba de vreun solo în sensul tradiţional al cuvântului. Un monolit în egală măsură ameninţător şi senzual, An Evil Heat este o experienţă emoţională şi muzicală unică pentru pasionaţii de experimentalism cu o miză, şi unul dintre secretele bine păstrate ale muzicii rock.
Sawmill poate fi descărcată de pe site-ul Neurot Recordings:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu