Bohren Und Der Club Of Gore - Midnight Radio (1995)
Dintre formaţiile pe care lipsa de ambiţie în ceea ce priveşte tehnica le-a definit cu rezultate pozitive, Bohren Und Der Club Of Gore se remarcă prin albumul lor cel mai claustrat şi apatic, Midnight Radio, lansat în 1995. Cu tot numele belicos al formaţiei (Bohren, pentru bormaşină, şi Gore, pentru sânge închegat), stilul lor este cum nu se poate mai departe de orice urmă de violenţă sau zgomot. Cuvinte mai potrivite: lugubru, calm, noptatic. Indiferent dacă repetă patru sau cinci note în tot parcursul cântecului (toate cântecele având peste 10 minute şi întinzându-se pe 2 CD-uri), Bohren rămân la fel de nepăsători şi lipsiţi de grabă. Stările de spirit variază foarte discret pe parcursul albumului, de la angoasă la un extaz mai degrabă sugerat decât atins cu vreo urmă de vlagă - distanţa dintre ele pare cumplit de scurtă. Instrumentaţia include bas (care păstrează notele foarte joase), chitară şi Fender Rhodes, şi percuţie, toate la fel de furioase ca un ziar care zboară noaptea pe stradă la adierea uşoară a vântului. Fără a fi muzică clasică, minimalismul albumului Midnight Radio depăşeşte cu mult nivelul emoţional al acesteia. Ascultătorii care adoră cafeaua nu vor fi încântaţi de acest album (sau poate doar în cazul unei oboseli sporite de după cafele), însă firile mai răbdătoare, mai introvertite, şi-ar putea face din Midnight Radio un companion foarte bun. Surpriza se află la finalul albumului, o piesă aproape convenţională şi neobişnuit de vioaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu