Jefferson Airplane - After Bathing At Baxter's (1967)
Iar acum, este vremea ca ”Eardrum Picknick” să prezinte... nu, nu cu mândrie cât cu neţărmurit entuziasm şi apreciere unul dintre albumele-cheie create de o formaţie-cheie a psihedelicului: After Bathing At Baxter's de Jefferson Airplane. Am ales această formaţie, considerând că până acum am pus puţin prea mult accentul pe muzică făcută doar de bărbaţi, şi luând de asemenea în calcul faptul că Airplane au fost din punct de vedere vocal unul dintre cele mai pasionale şi înzestrate grupuri ale muzicii rock, meritându-şi pe deplin popularitatea într-o perioadă când umptza-umptza-ul electronic contemporan nu fusese ridicat la rang de tovarăş nedespărţit.
Deşi vigoarea vocală a lui Balin nu este deloc de neglijat, timbrul distinctiv al lui Grace Slick constituie adevărata atracţie. După regulile muzicii bune, însă, nici un aspect nu este neglijat, instrumentele sprijinind de minune piesele, prin riff-urile de blues şi feedback-ul ameţitor folosit de Kaukonen, percuţia colorată a lui Dryden, precum şi unele sonorităţi care se conformează destul de mult trend-ului hipiot (ca muzica indiană şi instrumente de suflat), luat în derâdere atât de sănătos de către Frank Zappa. Chiar dacă ideologia pe care psihedelicul a reprezentat-o şi-a avut fisurile sau craterele ei, pentru că, până la urmă, vorbim de o muzică dominată de afect şi halucinaţii şi grupuri de oameni de la periferie pentru care munca la un patron, ca şi adaptarea la normele de convieţuire obişnuite, era o variabilă care se clătina foarte mult, muzica pe care acest curent a produs-o este de multe ori de valoare, şi mai sinceră în ameţeala sa decât cea a multor muzicieni ”fresh”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu