Pink Floyd - The Piper At The Gates Of Dawn

Pink Floyd - The Piper At The Gates Of Dawn (1967)

Ce tânăr cu aspiraţii de intelectual nu ştie şi nu fredonează fălos ”teacher, leave the kids alone?” Dark Side Of The Moon, The Wall, Wish You Were Here, trinitatea Pink Floyd-ului după ce a fost părăsit de principala minte întunecată a sa, Syd Barrett.

Piper At The Gates Of Dawn a fost scos într-un an foarte încărcat pentru psihedelicii americani - Doors, Grateful Dead, Jimi Hendrix... dar nici psihedelicii britanici nu au dus lipsă, cu această importantă operă în stoc. Spre deosebire de stilul lor cerebral de mai târziu, stilul Pink Floyd din era Barrett era perfect mulat pe profilul psihedelicului tradiţional - încărcat senzorial, vivace, hipnotic, instabil. Ritmica generală a albumului este una vioaie, de garage-rock, fără multe subtilităţi deci uşoară de digerat, lăsând mai mult pentru ţesăturile de sunete produse de orga lui Rick Wright şi chitara uşor distorsionată a lui Barrett, başca sunetele bizare care contribuie la definirea atmosferei generale. Multe momente ale albumului abundă de un control cumva forţat, sentiment mai mult accentuat decât înecat de ocazionalele deliruri sonore, şi aceasta este principala cauză pentru care Piper At The Gates Of Dawn se distanţează de orice râset hippie. Barrett nu savura dragostea şi veselia, ci mai mult căuta un echilibru minim care să estompeze agonia unor senzaţii noi răsărite din consumul de substanţe de un anumit fel, iar socializarea era pentru el de fapt compania unor fiinţe născocite. În pofida faptului că drama lui Barrett şi-a pus cel mai mult amprenta asupra acestui album, are o valoare istorică demnă de recunoscut şi oferă repetate plăceri urechilor.