Miles Davis - On The Corner

Miles Davis - On The Corner (1972)

Din seria ”muzicieni foarte celebri”, am ajuns şi la Miles Davis, care, inspirat de stilul muzical laconic al pianistului Ahmad Jamal, a revoluţionat jazz-ul din ramura post-bop. On The Corner face parte din experimentele mai târzii ale lui Davis, care după ce a traversat perioada jazz-ului tradiţional s-a oprit la stilul jazz-fusion de pe Bitches Brew, care treptat a fost garnisit cu elemente de funk şi a anticipat hip-hop-ul. On The Corner este unul dintre cele mai bune albume funk cu accente psihedelice care au fost scoase vreodată, în care percuţia şi ritmurile obsesive ale acestuia sunt la ele acasă, completate de instrumente ca tabla indiană şi... zurgălăi.

Pe lângă acestea, John McLaughlin de la Mahavishnu Orchestra contribuie la intensitatea foarte dansabilă cu solo-urile sale de chitară, Dave Liebman şi alţi doi colegi de breaslă improvizează complet liber la saxofon iar Davis utilizează efecte electronice la trompeta sa pentru a obţine note şi timbre greu de recunoscut. Interesul lui Davis pentru improvizaţie continuă este evident, piesele nefiind structurate pe strofe şi refren, ci doar un ritm liniar şi o melodie de bază peste care toţi muzicienii se manifestă liber, până la epuizare. Mai mult decât funk, On The Corner este funk fără alte limite decât finalul înregistrării. Viitoarele monstruozităţi, vorbind la modul pozitiv, Agharta şi Pangaea, mai restrânse ca personal şi durând mai mult, nu sună la fel de aventuroase şi sigure pe sine ca acest album.