The Stooges - Fun House (1970)
Unul dintre albumele cele mai cu atitudine din istoria rock-ului (şi nu, nu este un album care face apologia homosexualităţii în armată) este FUN HOUSE de la THE STOOGES: trebuie litere mari, ca aceste nume să rămână ADÂNC ÎNTIPĂRITE în memoria posterităţii!
Ce ar fi fost Iggy Pop fără The Stooges? O altă voce în peisajul glam rock. The Stooges au fost adevăratul cămin al personalităţii lui Osterberg, în care instrumentele erau la fel de neînfrânate şi animalice ca şi el, o unitate perfectă.
Absolut toate piesele de pe Fun House merită şi trebuie ascultate de către cei interesaţi de potenţialul muzicii rock: de la ritmul ferm şi riff-urile violente de garage rock din Down On The Street şi Loose şi psihedelicul năucitor din TV Eye la rhythm & blues-ul semi-relaxat din Dirt, punk-ul/jazz (?!) agitat din 1970, dansul senzual din Fun House şi finalul amelodic, aritmic şi isteric din L.A. Blues, totul trebuie auzit. Toate instrumentele au fost înregistrate la modul optim şi sunt perfect audibile: tobele bubuie, basul se prelinge subtil, iar riff-urile simple şi directe şi delirul vocal al lui Iggy Pop sunt vârful de lance; producţia a servit de asemenea foarte bine la captarea forţei emanate de Stooges, aproape imitând senzaţia unui concert în aer liber. Să sperăm că mai mulţi oameni vor vrea să audă această bijuterie (termen hazliu pentru un album de la Stooges, dar nu în mai mică măsură adecvat pentru Fun House). Probabil concluzia va fi conform răcnetului triumfător al lui Iggy în 1970: ”I feel alright!”.
Notă: Pink va trebui judecată pentru una dintre cele mai mari crime împotriva umanităţii. Cum să îndrăzneşti să te gândeşti măcar să împrumuţi exact titlul acestui album pentru un album de pop-rock din 2008, cu o copertă cu o fată cu păr oxigenat cu gura căscată călărind un cal de carusel?
0. Sunt intru totul de acord (am folosit acest termen pentru a intra in rezonanta cu subiectele pe care le supuneti lecturii si comentariului) cu cele ce-ati afirmat aici, numai ca as avea o nelamurire.
RăspundețiȘtergere1. Si ce daca Pink a preluat titlul albumului? 1.Si la aceasta intrebare mi-as raspunde mai nuantat.
2. Pink preia titlul si nu recunoaste acest fapt, asumandu-si toate meritele si beneficiile de pe urma acestei "intamplari". Vorba vine, despre intamplare sau despre coincidenta nu cred ca se poate discuta.
3. Intr-adevar, deloc scuzabil.
5. Daca l-a preluat, sunt convinsa ca este o interpretare personala asupra unei auditii a albumului celor de la The Stooges, o auditie pe care persoana ei a intreprins-o candva. Si dupa ce a ascultat, Pink se gandea: 'hmm, it's good but I can do better!', fapt care este, desigur, ridicol. Dar nu comparatia este motivul pentru care se poate afirma ridicolul, ci, asa cum ati mentionat deja, imaginea pe care o promoveaza artista, incepand de la prima coperta pana la ultimele versuri. Recunosc, insa, faptul ca nu am ascultat in intregime albumul Funhouse in varianta Pink.
8. Asa cum informeaza un articol din The Guardian, titlul initial al abumului era Heartbreak Is a Motherfucker. Nu stiu prin ce hal de mutatie s-a ajuns la Funhouse si nici nu vad vreo legatura (de nici un fel de ordin) intre cele doua albume care se intituleaza astazi, adica in anul 2010, la fel. Concluzia este ca albumul lui Pink putea sa se numeasca la fel de bine: "Power Horse" sau "Pecaicasefilmeaza", sau "Petrica si lupul" sau "Das neue Video von Pink zu ihrem nächsten Hit Funhouse aus dem Album Funhouse" sau "Funhome" sau "Makitor Halalaiala" (aici ma refer precis la o anume piesa -Sober- un muget care ar fi impus o dominanta estetica a intregului album), sau "Powerhorse Durable - quality pressure washers, generators, log splitters and water pumps for everyday use." M?
RăspundețiȘtergere8. Cred ca ultimul e cel mai potrivit.
13. Fara a face vreo concesie ridicolului, cred ca Pink are si ea un merit: a adus in actualitate si in mijlocul maselor (este vorba de muzica pop, adica provenind de la 'popular', adica de Music for the masses, cum ar zice Depeche Mode) un titlu care ii invita pe unii dintre noi la a despica firu' in 16 cu privire la mecanismele receptarii. Eu l-am despicat numai in 13.