Velvet Underground - The Velvet Underground & Nico

Velvet Underground - The Velvet Underground & Nico (1967)

Asta e, one more 1967 record that smokes you all over the face... Aici avem albumul de debut de la protejaţii infamului Andy Warhol. Warhol i-a apreciat pe Velvet Underground pentru lipsa lor de interes în ceea ce priveşte compromisurile, care îi ajuta să zboare rapid din repertoriul cluburilor populare, şi a oferit acompaniament vizual pentru show-urile trupei. Tot el le-a impus lui Lou Reed, John Cale, Moe Tucker şi Sterling Morrison să interpreteze piesele de pe primul lor album împreună cu cântăreaţa de origine germană cunoscută sub numele de Nico, rezultând un amestec deosebit de tandreţe şi mizerie existenţială - pe de o parte avem vocea rece şi uşor masculinizată a cântăreţei în meditaţiile solitare ca Sunday Morning şi I'll Be Your Mirror, pe de altă parte blazarea şi solemnitatea lui Reed din piese mai complexe ca Venus In Furs, Heroin şi încheierea European Son.

Stilul albumului este împărţit între două mari tendinţe: pe de o parte, garage rock cu riff-uri care frizează nonşalanţa şi spleen-ul specimenelor urbane, ritmuri primitive şi obsesive şi ocazionale explozii atonale graţie corzilor lui Cale, pe de altă parte, balade pop/rock (nu pop/rock modern) care posedă un farmec liric inevitabil. Este un clasic în adevăratul sens al cuvântului, iar influenţa sa din punct de vedere melodic asupra rock-ului modern a fost covârşitoare. Păcat că lecţiile s-au rezumat doar la suprafaţă şi nu s-au extins la principii.