Scratch Acid - The Greatest Gift (1991)
Scratch Acid - punk până la os.
Anii 80, pe lângă frenezia new wave, electro pop/dance şi glam, au fost dominaţi de nişte dedesubturi foarte murdare: savanţii nebuni ai curentului punk (ajungându-se până la denumirea de noise-rock) cum ar fi Dwarves, Butthole Surfers, Cows, Big Black, Flipper, şi ocazional Sonic Youth au trasat o linie foarte clară între lumea lor şi lumea radio-friendly. Melvins, acei Black Sabbath ai grunge-ului, au intrat în acţiune cu mult timp înainte de popularizarea grunge-ului de către Nirvana/Kurt Cobain, Soundgarden, Stone Temple Pilots şi alţii.
Ca să nu ne abatem de la subiect - Scratch Acid sunt consideraţi legendari în unele cercuri. De ce? Poate pentru că David Yow, liderul mai cunoscutei trupe Jesus Lizard, a fost mai întâi vocalist în Scratch Acid. Poate pentru că nu au scos nici un album propriu-zis, ci trei discuri de scurtă durată. Dar cu siguranţă pentru că aceste discuri au conţinut o viziune artistică impresionantă şi muzică de înaltă calitate, care şi-a avut doza de nebunie fără a degenera în zgomot gratuit.
The Greatest Gift este o compilaţie a tuturor pieselor Scratch Acid, inclusiv nişte instrumentale în premieră, prin care această formaţie texană şi-a spus ultimul cuvânt (postum), unul cu greutate. Kurt Cobain a fost un fan Scratch Acid: diferenţa de atitudine dintre martirul depresiv al underground-ului eşuat şi Scratch Acid a fost elementară. Cobain a făcut din auto-flagelare un modus vivendi, Scratch Acid au vizat furia şi alienarea, prima îndreptată în special spre ceilalţi, şi totul condimentat cu un umor negru solid. Este uluitor cât de eficient a putut David Yow să fie ca vocalist, şi merită cu prisosinţă un loc de frunte în galeria maniacilor rock-ului - a încarnat perfect partea mohorâtă a naturii umane, fără a recurge la clişee de-ale interpreţilor din metalul extrem. Mai mult decât simplu punk, Scratch Acid au interpretat punk filtrat printr-o sensibilitate blues ridicată, transformând un cântec simplu de un minut într-o scenă spasmodică, imensă şi o piesă de trei minute într-o piesă epică. Unele momente experimentale îşi iţesc capul ocazional, însă muzica a fost clar bazată pe unele structuri. Profesionalismul instrumental de care Scratch Acid au dat dovadă pe aceste piese este demn de remarcat, depăşind punk-ul obişnuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu