The Raybeats - Guitar Beat (1981)
Da, d-nelor şi d-nilor, sunete estivale! NU, nu vorbim de fete ieşite de la solar care pipăie armăsari pe steroizi. Împreună cu Shadowy Men On A Shadowy Planet, The Raybeats au constituit fortăreaţa surf revival - în vreme ce curentele punk/garage revival dau de regulă rezultate comune şi populare, surf revival-ul a dat într-adevăr un suflu nou mişcării reprezentate de legende ca Dick Dale sau The Atlantics, păstrând caracteristicile de bază ale genului, adică sincronizarea admirabilă dintre instrumente şi acel ton suculent de chitară.
Prezenţa lui Jody Harris (veteran al genului no-wave în formaţia lui James Chance, The Contortions) la chitară în acest album, nu trece neobservată, piesele conţinând unele întorsături destul de disonante cu influenţe no-wave, şi tinzând spre surf progresiv prin numeroasele ritmuri (tempo-uri antrenante de surf predomină, dar putem întâlni şi unele tempo-uri mai leneşe) şi melodii. În ciuda momentelor mai pline de tensiune, acest album nu deraiază, păstrându-şi starea de spirit de veselie, entuziasm şi ocazională visare şi oferă o experienţă de ascultare foarte plăcută, poate cu atât mai plăcută cu cât toate piesele sunt instrumentale conform tradiţiei surf, fără filosofii verbale care să sprijine meditaţia, chefurile, suicidul etc. Saxofonul şi orga Farfisa condimentează piesele făcându-le mai colorate, pendulând între hilaritate şi un uşor kitsch datorat aerului cinematic, şi, cel mai rar, intrând în mini-hore zgomotoase cu chitările. Mai ales cu această vreme meseriaşă pe care autorul scrie acest articol, un Guitar Beat egal cu plajă la domiciliu. Una cu simţ de răspundere, desigur, nu Costineşti sau Vama Veche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu